Alexandru Lupuşor: Modernitatea ca ethos. De la autonomia subiectului la dandism

Vineri 21 martie, ora 17:00, a avut lov o prezentare de Alexandru Lupuşor (lector de filozofie la USM) pe tema "Modernitatea ca ethos. De la autonomia subiectului la dandism", urmată de o discuţie despre modernitate, critică şi subiectivitate. Pentru discuţie, s-au citit textele de mai jos:

- Immanuel Kant, "Ce sînt Luminile?" (variante în română, franceză şi engleză);
- Michel Foucault, "Ce sînt Luminile?" (variante în franceză şi engleză).

Locul întîlnirii: Catedra de Istorie Universală, Universitatea Pedagogică de Stat din Chişinău "Ion Creangă", etajul 5, sala 508.

Iată rezumatul prezentării, de Alexandru Lupuşor:

Modernitatea ca ethos. De la autonomia subiectului la dandism

Rezumat

Prezentarea a avut ca scop să urmărească pe de o parte modul în care Imm. Kant dezvoltă și legitimează un înțeles al modernității chestionînd evenimentul Luminilor și, pe de altă parte, felul în care Michel Foucault și-a conceput propria interpretare a modernității prin raportare la cea kantiană. În acest sens două sînt textele avute în vedere de subiectul expunerii: „Was ist Aufklärung?” de Imm. Kant și „Qu’est-ce que les Lumières?” de M. Foucault. Avînd atenția centrată pe noțiunile subiect, sine, raport față de sine, creație de sine, rațiune, public, privat, autonomie, ethos, s-a încercat refacerea spațiului conceptual înăuntrul căruia s-a produs problematizarea modernității la cei doi autori amintiți.

Pașii pe care i-a urmat prezentarea ar putea fi rezumați în felul următor:

a)      Expunerea a început prin reluarea definiției kantiane a Luminilor (Aufklärung) ca fiind o ieșire (Ausgang) din starea de minorat, ceea ce a justificat interesul avut, în primă fază, pentru analiza succintă a sensul pe care îl are în vedere filosoful german vorbind de minorat;

b)      Ca urmare a acestei clarificări, prezentarea și-a continuat demersul chestionînd posibilitatatea de a ieși din această stare a minoratului și, astfel, de a realiza trecerea către starea de majorat, stare care corespunde a ceea ce Kant numește autonomie a subiectului. Este momentul în care noțiunile de sine și raport față de sine intervin în expunerea făcută. Totodată, înțelesul pe care Kant îl dă procesului de Aufklärung ca ieșire din starea de minorat este reluată, la acestă etapă. în lumina unui alt cuplu conceptual pe care ni-l propune Kant. E vorba de distincția dintre uzajul public și uzajul privat al rațiunii, prin intermediul căreia gînditorul german ne propune un mod de a concepe structura și funcționalitatea societății;

c)      În acest punct, prezentarea a pus în discuție textul lui Foucault „Qu’est-ce que les Lumières?”, în rînduile căruia, filosoful francez supune criticii proiectul kantian și, în special, înțelesul modernității pe care acesta îl asumă și dezvoltă. În esență, critica lui Foucault se sprijină pe înțelesul termenului de atitudine sau ethos de care leagă trăsăturile distinctive ale modernității. În acest sens, demersul critic foucauldian face apel la Baudelaire, care, în viziunea lui Foucault rămîne reprezentantul exemplar al modernității. Cu alte cuvinte, intenția criticii lui Foucault ni se descoperă ca fiind, în fapt, depășirea lui Kant prin intermediul unei lecturi a lui Baudelaire.

d)      În cele din urmă, această depășire ni se arată în forma unei treceri de la autonomia subiectului, justificarea căreia pare să fie miza proiectul kantian, înțeleasă în termenii uzajului liber și public al rațiunii, către estetica creației de sine pentru care Baudelaire îi rezervează numele de dandism.