Dumitru este doctorand în știinte politice la University of Michigan-Ann Arbor, unde cercetează subiecte ce țin de studiile de securitate, dinamica politicii externe, regimuri în tranziție și analiza formală a proceselor sociale. Şi-a făcut masteratul în afaceri internaționale la Columbia University, New York, unde a studiat aspecte naționale și internaționale ale fenomenului securității.
Iată rezumatul comunicării:
"Una din cele mai importante observaţii ale aşa-numitei teorii a păcii democratice este că războiul între statele democratice pare imaginabil. Studiul propus sugerează că aşa explicaţii cum ar fi semnalarea strategică sau stimulentele conducerii politice nu sunt capabile să explice într-un mod logic şi coerent această regularitate empirică. Stimulentele conducerii (leaders' incentive) indică asupra faptului că liderii democratici se auto-selectează doar în acele războaie pe care ei consideră că au şanse mai mari să le cîştige. Această alegere este impusă de interesul de a-şi păstra oficiul public, pe care ar putea să-l piardă în caz de înfrîngere militară. Argumentarea dată reflectă bine şi intuiţia explicaţiei normative, dar şi celei instituţionale. În acelaşi timp semnalarea strategică (signaling explanation) arată că democraţiile sunt mai abile în comunicarea hotărîrii lor, astfel rezolvînd problema informaţiei în negocieri. In sfîrşit, o altă explicaţie influentă cum ar fi coincidenţa istorică, nu este nici ea capabilă să explice pacea democratică. Această prezentare îşi propune să explice chestiunea "păcii democratice" prin examinarea dinamicii istorice a fenomenului războiului. Aplicînd de asemenea perspectiva economiei politice privind valoarea teritoriului geografic pentru state, studiul va tinde să extragă o nouă explicaţie pentru pacea democratică."
"Una din cele mai importante observaţii ale aşa-numitei teorii a păcii democratice este că războiul între statele democratice pare imaginabil. Studiul propus sugerează că aşa explicaţii cum ar fi semnalarea strategică sau stimulentele conducerii politice nu sunt capabile să explice într-un mod logic şi coerent această regularitate empirică. Stimulentele conducerii (leaders' incentive) indică asupra faptului că liderii democratici se auto-selectează doar în acele războaie pe care ei consideră că au şanse mai mari să le cîştige. Această alegere este impusă de interesul de a-şi păstra oficiul public, pe care ar putea să-l piardă în caz de înfrîngere militară. Argumentarea dată reflectă bine şi intuiţia explicaţiei normative, dar şi celei instituţionale. În acelaşi timp semnalarea strategică (signaling explanation) arată că democraţiile sunt mai abile în comunicarea hotărîrii lor, astfel rezolvînd problema informaţiei în negocieri. In sfîrşit, o altă explicaţie influentă cum ar fi coincidenţa istorică, nu este nici ea capabilă să explice pacea democratică. Această prezentare îşi propune să explice chestiunea "păcii democratice" prin examinarea dinamicii istorice a fenomenului războiului. Aplicînd de asemenea perspectiva economiei politice privind valoarea teritoriului geografic pentru state, studiul va tinde să extragă o nouă explicaţie pentru pacea democratică."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu