Vineri 21 martie, ora 17:00, a avut lov o prezentare de Alexandru Lupuşor (lector de filozofie la USM) pe tema "Modernitatea ca ethos. De la autonomia subiectului la dandism", urmată de o discuţie despre modernitate, critică şi subiectivitate. Pentru discuţie, s-au citit textele de mai jos:
- Immanuel Kant, "Ce sînt Luminile?" (variante în română, franceză şi engleză);
- Michel Foucault, "Ce sînt Luminile?" (variante în franceză şi engleză).
Locul întîlnirii: Catedra de Istorie Universală, Universitatea Pedagogică de Stat din Chişinău "Ion Creangă", etajul 5, sala 508.
Iată rezumatul prezentării, de Alexandru Lupuşor:
Modernitatea ca ethos. De la autonomia subiectului la dandism
Prezentarea a
avut ca scop să urmărească pe de o parte modul în care Imm. Kant dezvoltă și
legitimează un înțeles al modernității chestionînd evenimentul Luminilor și, pe de altă parte, felul
în care Michel Foucault și-a conceput propria interpretare a modernității prin
raportare la cea kantiană. În acest sens două sînt
textele avute în vedere de subiectul expunerii: „Was ist Aufklärung?” de Imm. Kant
și „Qu’est-ce que les Lumières?” de M.
Foucault. Avînd atenția centrată pe noțiunile subiect, sine, raport față de sine, creație de sine, rațiune, public,
privat, autonomie, ethos, s-a încercat refacerea spațiului conceptual
înăuntrul căruia s-a produs problematizarea modernității
la cei doi autori amintiți.
Pașii pe care i-a urmat prezentarea ar putea fi rezumați în felul următor:
Pașii pe care i-a urmat prezentarea ar putea fi rezumați în felul următor:
a)
Expunerea a
început prin reluarea definiției kantiane a Luminilor (Aufklärung) ca fiind o ieșire
(Ausgang) din starea de minorat, ceea ce a justificat interesul
avut, în primă fază, pentru analiza succintă a sensul pe care îl are în vedere
filosoful german vorbind de minorat;
b) Ca urmare a acestei clarificări, prezentarea și-a
continuat demersul chestionînd posibilitatatea de a ieși din această stare a minoratului și, astfel, de a realiza
trecerea către starea de majorat, stare
care corespunde a ceea ce Kant numește autonomie a subiectului. Este momentul în care noțiunile de sine și raport față de sine intervin în expunerea făcută. Totodată,
înțelesul pe care Kant îl dă procesului de Aufklärung
ca ieșire din starea de minorat
este reluată, la acestă etapă. în lumina unui alt cuplu conceptual pe care ni-l
propune Kant. E vorba de distincția dintre uzajul
public și uzajul privat al rațiunii,
prin intermediul căreia gînditorul german ne propune un mod de a concepe
structura și funcționalitatea societății;
c) În
acest punct, prezentarea a pus în discuție textul lui Foucault „Qu’est-ce
que les Lumières?”,
în rînduile căruia, filosoful francez supune criticii proiectul kantian și, în
special, înțelesul modernității pe care acesta îl asumă și dezvoltă. În esență,
critica lui Foucault se sprijină pe înțelesul termenului de atitudine sau ethos de care leagă trăsăturile distinctive ale modernității. În
acest sens, demersul critic foucauldian face apel la Baudelaire, care, în
viziunea lui Foucault rămîne reprezentantul exemplar al modernității. Cu alte
cuvinte, intenția criticii lui Foucault ni se descoperă ca fiind, în fapt, depășirea
lui Kant prin intermediul unei lecturi a lui Baudelaire.
d) În cele din urmă, această depășire ni se arată
în forma unei treceri de la autonomia
subiectului, justificarea căreia pare să fie miza proiectul kantian,
înțeleasă în termenii uzajului liber și public al rațiunii, către estetica creației de sine pentru care
Baudelaire îi rezervează numele de dandism.
