James A. Kapaló: Rezistență simbolică și „liminalitate”: discursul și practica inochentistă

Vineri 20 iunie, la Cocoşul Roşu, a avut loc la prezentarea şi o discuţie moderată de Dr. James A. Kapaló despre mişcarea inochentistă din teritoriul actualei R. Moldova, în sec. 20 şi în prezent.

James A. Kapaló este profesor şi cercetător la Departamentul de Studii ale Religiilor, University College Cork, Irlanda.

Acest eveniment este realizat în baza unui parteneriat între Platzforma.md, Forumul de Studii Interdisciplinare PLURAL şi "Cocoşul Roşu".

Iată un rezumat al prezentării:


Rezistență simbolică și „liminalitate”: discursul și practica inochentistă

În această lucrare explorez chestiunea rezistenței simbolice și a liminalităţii pe exemplul mișcării inochentiste din secolul 20 în România și pe teritoriul Republicii Moldova actuale. Mișcarea inochentistă a apărut în primele decenii ale secolului al XX-lea, în gubernia rusă Podolia și în provincia Basarabia, respectiv pe teritoriul Republicii Moldova contemporane și în Ucraina. Mişcare în mod pronunţat apocaliptică și carismatică, inochentismul a fost inspirat de către călugărul Ioan Levizor şi a fost repede prezentat ca o manifestare eretică, din punct de vedere religios și subversivă, din punct de vedere politic. Astfel, inochentismul a fost văzut ca o provocare pentru autoritatea Bisericii Ortodoxe Ruse și pentru regimul țarist. Ulterior, devenind o minoritate religioasă ilegală și persecutată atît în România Mare cît și în Uniunea Sovietică, inochentismul s-a manifestat ca a o mişcare secretă. Cu toate acestea, inochentismul s-a dovedit a fi o prezență tenace în peisajul religios regional, reapărînd treptat în spaţiul public în perioada post-sovietică. Astăzi, mai multe grupuri inochentiste activează în marginea ortodoxiei dominante, criticînd Biserica de pe poziția lor liminală.
Inochentismul este o manifestare mai mult sau mai puțin unică în Republica Moldova și, probabil, şi în România, fiind o mișcare religioasă autohtonă de durată. În acest sens, inochentismul întreţine legături directe cu cu contextul social, politic și religios local. Voi încerca să rezum unele aspecte importante ale discursului și practicii mişcării inochentiste și voi sugera moduri în care studiul micro-istoric și cel antropologic al inochentismului ne pot conduce la o înţelegere mai informată cu privire la apariția capacităţii individuale, a unor noi manifestări de subiectivitate și de pluralism în societatea moldovenească.

Symbolic resistance and ‘liminality’: Inochentist discourse and practice
James A. Kapaló, Study of Religions Department, University College Cork, Ireland

In this paper I explore questions of symbolic resistance and liminality in relation to the Inochentite movement in 20th century Romania and Moldova. The Inochentite movement emerged in the first decades of the twentieth century in the Russian Governorate of Podolia and in the Province of Bessarabia, on the territory of contemporary Moldova and Ukraine. The intensely apocalyptic and charismatic movement, which was inspired by the monk Ioan Levizor, was soon portrayed as both religiously heretical and politically subversive and as such was seen as a challenge to the authority of both the Russian Orthodox Church and the Tsarist regime. As an illegal and persecuted religious minority in both Greater Romania and the Soviet Union the movement went underground. However, Inochentism has proved a tenacious presence on the religious landscape, gradually re-emerging into the public domain in the post-Soviet era. Today, various Inochentite groups operate on the margins of mainstream Orthodoxy critiquing the Church from their liminal position.
Inochentism is more or less unique in Moldova, and perhaps in Romania too, in being an enduring ‘home-grown’ religious movement. In this sense it speaks directly to the local social, political and religious context. I will attempt to summarize some important aspects of Inochentite discourse and practice and suggest ways in which micro-historical and anthropological study of Inochentism can help inform our understanding of the emergence of individual agency, new subject positions and pluralism in Moldovan society.

James A. Kapaló

Aici puteţi asculta prezentarea şi discuţia:
Record music and voice >>

Diana Dumitru: Privind în ochii vecinului tău: Întîlnirile dintre evrei şi ne-evrei în Basarabia după Holocaust

Vineri 13 iunie, la 17:00, la Cocoșul Roșu, a avut loc prezentarea Dianei Dumitru despre şocul pe care l-au trăit supravieţuitorii evrei ai lagărelor din Transnistria în momentul întoarcerii în localitatea lor de origine în Basarabia. O discuţie a urmat prezentării.

Acest eveniment a fost realizat în baza unui parteneriat între Platzforma.md, Forumul de Studii Interdisciplinare PLURAL şi "Cocoşul Roşu".

Iată un rezumat al acestei prezentări.


Privind în ochii vecinului tău:  Întîlnirile dintre evrei şi ne-evrei în Basarabia după Holocaust

După ce a supraviețuit ghetoului de la Ternovka din Transnistria, o familie de evrei din Basarabia s-a întors în satul ei de origine, unde o nouă traumă îi aștepta. Potrivit mărturiei membrilor acestei familii, ceea ce au avut de trăit în satul lor de baştină după ce s-au întors acasă „a fost chiar mai groaznic decît ororile prin care am trecut în ghetou”. Sentimentele cele mai cumplite nu au fost stîrnite doar de ceea ce acestei familii i-a fost dat să vadă la întoarcere: casa lor a fost complet jefuită de haine sau de alte obiecte, iar multe dintre bunurile familiei au fost găsite în casele vecine. Un sentiment cumplit de dezolare i-a copleşit cînd au aflat ceea ce s-a întîmplat în localitate în vara anului 1941, după ce familia a fost deportată. Una dintre prietenele cele mai apropiate ale mamei supravieţuitoarei a fost printre primele care s-au dedat jafului atunci cînd unitățile germane și române au intrat în sat. Femeia se lăuda că o va "hăcui" pe prietena sa evreică de odinioară „ca pe o varză”, dacă ar vedea-o întorcîndu-se. Familia de evrei a aflat, de asemenea, că țăranii au înecat doi evrei localnici în râul Prut. Iată cîteva dintre lucrurile insuportabile, pe care supraviețuitorii Holocaustului au trebuit să le înfrunte la întoarcere în localitatea lor de baştină. Nimic nu li s-a părut mai potrivit prin urmare decît de a-şi părăsi casele și de a-şi construi o nouă viață într-un loc mai puțin copleşit de groază şi dezolare.

Această prezentare își propune să descopere complexitatea întîlnirilor dintre evrei şi ne-evrei în urma Holocaustului din Basarabia și Transnistria. De asemenea, prezentarea îşi propune să examineze particularităţile mediului social creat de manifestările de conştiinţă generate de ipostazele colaborării populaţiei locale cu autorităţile criminale în timpul celui de al doilea război mondial. Folosind interviuri de istorie orală, materiale de arhivă, precum și memoriile publicate, vom aduce lumină asupra contextului sensibil și de multe ori periculos, creat în momentul în care victimele au aflat despre participarea vecinilor lor la crimă, trădare, jaf și indiferență în localitățile în care locuitorii evrei au trăit înainte și unde aceştia au fost omorîţi în timpul Holocaustului. În același timp, această lucrare își propune să analizeze modul în care localnicii basarabeni ne-evrei au înțeles importanţa asumării juridice și morale pe care ei au confruntat-o, ca autori sau martori ai crimelor care au avut loc în comunitățile lor față de concetățenii lor.

Looking Into the Eyes of Your Neighbor: Jewish-Gentile Encounters in Bessarabia After the Holocaust

After surviving the ghetto of Ternovka in Transnistria, a Bessarabian Jewish family returned to their home village, where a new trauma was awaiting them. According to their statement, what they experienced in the village when they returned home “was even more horrific than what we had faced in the ghetto.” The horrifying part was not connected to what the family literally saw upon returning: their house was completely plundered, with no clothes or any other belongings remaining, and many of the family’s possessions were found in neighboring homes. In reality, the devastation came from learning what happened in the village in the summer of 1941 after this family left. One of the survivor’s mother’s close friends was among the first to steal when the German and Romanian units arrived in the village. The gentile woman also bragged that she would chop her friend “like a cabbage” if she saw her coming back. The Jewish family also learned how local peasants drowned two local Jews in the local Prut River. These were unbearable things with which to be confronted, and nothing looked more appropriate for the Jewish survivors than the decision to leave their own homes behind, and build a new life in a place less charged with desolation and dismay.

This paper aims to unravel the intricacies of the painful Jewish-gentile encounter in the aftermath of the Holocaust in Bessarabia and seeks to scrutinize the particular social environment shaped by the large awareness of the instances of gentiles’ collaboration with the murderous authorities during World War Two. By using over two hundred oral history interviews with both non-Jews and Jewish survivors, as well as archival material and published memoirs, I illuminate the sensitive and often dangerous context created during the process of learning about neighbors’ participation in the murder, betrayal, plunder, and indifference within settlements where Jewish inhabitants had previously lived, and were killed by the Romanian gendarmes with the help of local civilians during the Holocaust. At the same time, this paper intends to explore the ways in which Bessarabian gentiles grasped the important legal and moral implication they were about to face, as perpetrators or onlookers, to the crimes that took place in their communities against their fellow citizens.


Iată şi înregistrarea audio integrală a prezentării şi discuţiei:

Record music with Vocaroo >>

Diana Dumitru