Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secolului al XX-lea”: consideraţii teoretice şi metodologice

Lucia Sava, doctor în istorie

Născută la 20 februarie 1976 în localitatea Morozeni, raionul Orhei.

Studii: licenţiată în istorie, Specialitatea Istorie şi Limbă Franceză, Facultatea de Istorie Universitatea de Stat din Moldova (1995–2000); magistru în studii Sud-Est Europene, studii de masterat la Catedra UNESCO: Studii Sud-Est Europene, Universitatea de Stat din Moldova (2000-2001); studii de doctorat, Catedra de Istoria Românilor şi Antropologie, Facultatea de Istorie şi Psihologie, Universitatea de Stat din Moldova (2001 – 2006); doctor în istorie (din 2007).

Activitate profesională:  lector superior universitar la Catedra de Istorie şi Ştiinţe Sociale, Facultatea de Filologie şi Istorie, Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul (2000 - prezent).

Proiecte de cercetare ştiinţifică: bursă de cercetare şi documentare acordată de Institutul Cultural Român, Bucureşti, România (iulie-septembrie 2007); bursă de studii avansate „Petre Ţuţea” în cadrul Colegiului Noua Europă, Fundaţia Noua Europă, Bucureşti, România (octombrie 2007- iulie 2008);  bursă de studii postuniversitare în cadrul Programului

Erasmus Mundus External Cooperation la Academia de Ştiinţe Umanistice din oraşul Pultusk, Polonia (iunie 2010 – aprilie 2011).

Autoare a peste 20 de studii şi articole.

Domenii de interes: istoria modernă şi contemporană a românilor, istoria şi teoria culturii naţionale şi universale, istoria religiilor, culturologie, antropologie culturală.

Lucia Sava este autoarea cărţii Viaţa cotidiană în oraşul Chişinău la începutul secolului al XX-lea (1900-1918), Chişinău, Ed. Pontos, 2010.

Rezumatul comunicării:
Viaţa cotidiană reprezintă o dimensiune indispensabilă a existenţei umane. Cu toată importanţa proceselor istorice majore, a evoluţiilor politice, sociale, economice, culturale etc. pentru fiecare individ în parte, „marea” istorie derulează prin prisma unor necesităţi cotidiene. Dat fiind faptul că fiecare persoană (indiferent de nivelul de instruire, de vârstă, de sex, de confesiune sau de mediul în care trăieşte) are o viaţă personală, care-i influenţează puternic viziunea asupra lumii, cercetarea vieţii cotidiene a indivizilor ne ajută să întregim tabloul societăţii din care face parte, precum şi să descoperim acele elemente ale vieţii sociale, pe care în mod obişnuit istoricul nu le poate remarca studiind istoria socială şi politică de ansamblu a societăţii.

Constituind, prin excelenţă, locul gândirii existenţei, cotidianul este, în sensul cel mai direct al acestui cuvânt, ceea ce este imperceptibil, ceea se întâmplă zilnic, de fiecare zi; tot ceea ce este comun, uzual, de toate zilele. Lumea în care poate să se ivească o problematică a „cotidianului” este lumea în care se retrage, chiar dispare organizarea simbolică guvernată de un anumit număr de figuri sau de instanţe depăşind, dominând şi supraveghind scena existenţei obişnuite.

Astfel, acesteia i se opune, din punct de vedere temporal, ziua de sărbătoare, de concediu sau de vacanţă, în acest sens, ea desemnează activitatea noastră de toate zilele; dacă opusul ei este viaţa burgheză, de lux, atunci prin viaţă cotidiană înţelegem modul de a fi al muncitorului sau al ţăranului, prins în rutina programului său zilnic; din punct de vedere politic, vieţii cotidiene i se opune viaţa conducătorilor (regi, prinţi, preşedinţi, miniştri ş.a.).

Concepută din alt punct de vedere, viaţa cotidiană desemnează domeniul de experienţă al vieţii de toate zilele, având ca termen corelativ „marile evenimente” care populează istoria, care creează şi constituie istoria. Din această perspectivă, cotidianul poate fi interpretat ca anti-istorie prin excelenţă, deoarece dacă istoria înseamnă tot ceea ce e memorabil, demn de păstrare şi de comemorare, cotidianul este materia primă a uitării. Aşadar, lumea vieţii cotidiene a existat în istorie dintotdeauna, de când omul a obţinut dimensiunea socială, fiecare generaţie nu face decât să transmită o anumită organizare a lumii, efectuată de alţii, dar nu de cineva anume.

Studiul nostru de caz s-a axat pe problematica vieţii cotidiene în oraşul Chişinău la începutul secolului al XX-lea (1900-1918). Actualitatea subiectului este determinată de faptul că oraşul Chişinău, capitala actuală a Republicii Moldova, reprezintă unul dintre cele mai importante centre politice, administrative, economice, ştiinţifice şi culturale din aria Europei de Sud-Est. De la prima atestare documentară (1436) şi până în prezent, oraşul Chişinău a cunoscut mai multe etape de dezvoltare, ca urmare a cărora se transformă dintr-o simplă aşezare rurală într-un adevărat centru urban (al doilea conform criteriului numărului populaţiei din spaţiul românesc, după Bucureşti). O fază importantă în procesul de dezvoltare a urbei a fost, fără îndoială, sfârşitul secolului al XIX-lea, când oraşul înregistrează numeroase schimbări de ordin social, politic, economic, cultural şi demografic; în această perioadă se intensifică procesul de urbanizare şi de modernizare a urbei, iar Chişinăul apare în viaţa internă a Basarabiei ca un oraş construit după modelul oraşelor europene moderne: cu străzi pavate şi case etajate, cu instituţii şi parcuri de odihnă, elemente distinctive ale unui adevărat centru politic, administrativ şi cultural, unde se naşte o nouă societate - cea urbană. Importanţa studiului este dată şi de faptul, că oraşul Chişinău s-a format într-un context economic, social, politic, ideologic, cultural specific, ca urmare a influenţei mediului rusesc, aspecte care şi-au lăsat amprentele şi asupra evoluţiei vieţii cotidiene în perioada dată.

Domeniul vieţii cotidiene, sub aspectul conţinutului, se prezintă foarte diversificat. Habitatul urban, alimentaţia, vestimentaţia, veniturile şi cheltuielile, timpul liber, divertismentele, moravurile etc., au conţinuturi şi consistenţe foarte variate în funcţie de posibilităţile ce le oferă un statut social sau altul. Urmărirea riguroasă a acestor discrepanţe în consum şi în viaţa de toate zilele, poate constitui, la rândul ei, subiectul unei analize separate în unul din studiile ulterioare.

Ţinând cont de limitele prezentei lucrări, nu am insistat asupra unei radiografii exhaustive a societăţii chişinăuene din perspectiva etnică şi socială. În mod firesc, regimul de alimentaţie, vestimentaţia şi alte elemente ale vieţii cotidiene, ni se înfăţişează într-o palitră extrem de variată a culorilor tradiţiilor etnice. Fară a ne pune scopul de a penetra în varietatea acestui bogat material de factură etnologică, care, dat fiind complexitatea sa, ar putea constitui un subiect de cercetare aparte, am încercat, în mod special, să elucidăm tendinţele generale în viaţa cotidiană la nivelul elementelor menţionate, pentru a estima dinamica procesului de modernizare a oraşului Chişinău în perioada amintită.