Erin Hutchinson: "Identitatea sovietică și monumentele dedicate „Marelui Război pentru Apărarea Patriei” în RSS Armenească și RSS Moldovenească"

Marţi 1 iulie, la Cocoşul Roşu, a avut loc o prezentare de Erin Hutchinson, doctorandă la Universitatea Harvard despre "Identitatea sovietică și monumentele dedicate „Marelui Război pentru Apărarea Patriei” în RSS Armenească și RSS Moldovenească".

Erin Hutchinson lucrează la o teză de doctorat sub coordonarea prof. Terry Martin, Universitatea Harvard, SUA.

Acest eveniment a fost organizat în baza unui parteneriat între Platzforma.md, Forumul de Studii Interdisciplinare PLURAL şi "Cocoşul Roşu".


Iată un rezumat (în română şi engleză) a prezentării:

Identitatea sovietică și monumentele dedicate „Marelui Război pentru Apărarea Patriei” în RSS Armenească și RSS Moldovenească

După mai mult de douăzeci de ani de la ampla mobilizare naționalistă şi anti-sovietică în RSS Armenească (RSSA) și RSS Moldovenească (RSSM), astăzi constatăm în aceste două țări o relație cu totul diferită faţă de moștenirea ritualurilor sovietice. 9 mai a fost o zi înscrisă cu roșu în calendarul sovietic, marcînd celebrarea victoriei sovietice asupra Germaniei naziste și a aliaților săi fascişti din Europa. Ritualurile dedicate Zilei Victoriei, centrate în jurul monumentelor Marelui Război pentru Apărarea Patriei au fost pilonii culturii oficiale sovietice. Astăzi în Republica Moldova, Ziua Victoriei a devenit un referendum extrem de politizat asupra sentimentelor faţă de Rusia și trecutul sovietic. În ciuda faptului că Armenia a cunoscut un nivel chiar şi mai ridicat decît Moldova de mobilizare naționalistă în perioada sovietică tîrzie, continuarea celebrării ritualice a Zilei Victoriei nu a provocat controverse după restaurarea ei ca sărbătoare de stat la mijlocul anilor '90. În această prezentare, eu consider că o abordare culturală a comemorării sovietice a Marelui Război Patriotic ne-ar ajuta să înțelegem mai bine dinamica identității sovietice și naționale, aşa cum aceasta s-a desfăşurat în viața și cultura de zi cu zi în Uniunea Sovietică. Un studiu de caz comparativ pe RSS Armenească și RSS Moldovenească ne arată că practica de comemorare a războiului a favorizat diferite identificări în diferite părți ale Uniunii Sovietice. În RSS Armenească, ritualurile Zilei Victoriei și monumentele consacrate Marelui Război Patriotic au promovat un sentiment de legătură cu ambele identități, cea sovietică și cea armenească. În acelaşi timp, în RSS Moldovenească, aceste monumente și ritualuri au pus în valoare o cultură sovietică nemarcată de către elementul național. Analiza practicii sovietice de comemorare a războiului și a moştenitoarei sale după 1991 dezvăluie în cele din urmă două politici naționale diferite care au încercat să modeleze două tipuri foarte diferite de „subiecţi” în cele două republici.
Voi prezenta informații suplimentare din cercetarea mea în curs de desfăşurare în arhive și voi fi bucuroasă să aud comentarii pe marginea prezentării.


Soviet Identity and Monuments to the Great Patriotic War in the Armenian and Moldovan SSRs

Erin Hutchinson, PhD candidate, Harvard University

Over twenty years after widespread anti-Soviet nationalist mobilization in both the Armenian and Moldovan SSRs, today we see a starkly different relationship to the legacy of Soviet rituals in these two countries. May 9 was a red-letter day on the Soviet calendar, marking the celebration of the Soviet victory over Nazi Germany and its fascist allies in Europe. Victory Day rituals centered around monuments to the Great Patriotic War were pillars of official Soviet culture. Today in Moldova, Victory Day has become a highly politicized referendum on feelings about Russia and the Soviet past. In Armenia, despite having had even higher levels of nationalist mobilization in the late Soviet period than Moldova, the continued practice of Victory Day rituals has not provoked significant controversy after its restoration as a state holiday in the mid-‘90s. I argue that a cultural approach to Soviet commemoration of the Great Patriotic War helps us to better understand the dynamics of Soviet and national identity as they played out in everyday life and culture in the Soviet Union. A comparative case study of the Armenian and Moldovan SSRs reveals that the practice of war commemoration fostered different identifications in different parts of the Soviet Union. In the Armenian SSR, Victory Day rituals and monuments to the Great Patriotic War promoted a sense of connectedness with both Soviet and Armenian identities. Meanwhile, monuments and rituals in the Moldovan SSR emphasized Soviet culture unmarked by the national. Analysis of the Soviet practice of war commemoration and its post-1991 aftermath ultimately reveals two very different nationalities policies that sought to shape two very different model subjects in the two republics.
I will be presenting additional information from my ongoing research at the archives and would be happy to hear any feedback.

Aici puteţi asculta înregistrarea prezentării şi discuţiei:
Record music with Vocaroo >>

James A. Kapaló: Rezistență simbolică și „liminalitate”: discursul și practica inochentistă

Vineri 20 iunie, la Cocoşul Roşu, a avut loc la prezentarea şi o discuţie moderată de Dr. James A. Kapaló despre mişcarea inochentistă din teritoriul actualei R. Moldova, în sec. 20 şi în prezent.

James A. Kapaló este profesor şi cercetător la Departamentul de Studii ale Religiilor, University College Cork, Irlanda.

Acest eveniment este realizat în baza unui parteneriat între Platzforma.md, Forumul de Studii Interdisciplinare PLURAL şi "Cocoşul Roşu".

Iată un rezumat al prezentării:


Rezistență simbolică și „liminalitate”: discursul și practica inochentistă

În această lucrare explorez chestiunea rezistenței simbolice și a liminalităţii pe exemplul mișcării inochentiste din secolul 20 în România și pe teritoriul Republicii Moldova actuale. Mișcarea inochentistă a apărut în primele decenii ale secolului al XX-lea, în gubernia rusă Podolia și în provincia Basarabia, respectiv pe teritoriul Republicii Moldova contemporane și în Ucraina. Mişcare în mod pronunţat apocaliptică și carismatică, inochentismul a fost inspirat de către călugărul Ioan Levizor şi a fost repede prezentat ca o manifestare eretică, din punct de vedere religios și subversivă, din punct de vedere politic. Astfel, inochentismul a fost văzut ca o provocare pentru autoritatea Bisericii Ortodoxe Ruse și pentru regimul țarist. Ulterior, devenind o minoritate religioasă ilegală și persecutată atît în România Mare cît și în Uniunea Sovietică, inochentismul s-a manifestat ca a o mişcare secretă. Cu toate acestea, inochentismul s-a dovedit a fi o prezență tenace în peisajul religios regional, reapărînd treptat în spaţiul public în perioada post-sovietică. Astăzi, mai multe grupuri inochentiste activează în marginea ortodoxiei dominante, criticînd Biserica de pe poziția lor liminală.
Inochentismul este o manifestare mai mult sau mai puțin unică în Republica Moldova și, probabil, şi în România, fiind o mișcare religioasă autohtonă de durată. În acest sens, inochentismul întreţine legături directe cu cu contextul social, politic și religios local. Voi încerca să rezum unele aspecte importante ale discursului și practicii mişcării inochentiste și voi sugera moduri în care studiul micro-istoric și cel antropologic al inochentismului ne pot conduce la o înţelegere mai informată cu privire la apariția capacităţii individuale, a unor noi manifestări de subiectivitate și de pluralism în societatea moldovenească.

Symbolic resistance and ‘liminality’: Inochentist discourse and practice
James A. Kapaló, Study of Religions Department, University College Cork, Ireland

In this paper I explore questions of symbolic resistance and liminality in relation to the Inochentite movement in 20th century Romania and Moldova. The Inochentite movement emerged in the first decades of the twentieth century in the Russian Governorate of Podolia and in the Province of Bessarabia, on the territory of contemporary Moldova and Ukraine. The intensely apocalyptic and charismatic movement, which was inspired by the monk Ioan Levizor, was soon portrayed as both religiously heretical and politically subversive and as such was seen as a challenge to the authority of both the Russian Orthodox Church and the Tsarist regime. As an illegal and persecuted religious minority in both Greater Romania and the Soviet Union the movement went underground. However, Inochentism has proved a tenacious presence on the religious landscape, gradually re-emerging into the public domain in the post-Soviet era. Today, various Inochentite groups operate on the margins of mainstream Orthodoxy critiquing the Church from their liminal position.
Inochentism is more or less unique in Moldova, and perhaps in Romania too, in being an enduring ‘home-grown’ religious movement. In this sense it speaks directly to the local social, political and religious context. I will attempt to summarize some important aspects of Inochentite discourse and practice and suggest ways in which micro-historical and anthropological study of Inochentism can help inform our understanding of the emergence of individual agency, new subject positions and pluralism in Moldovan society.

James A. Kapaló

Aici puteţi asculta prezentarea şi discuţia:
Record music and voice >>

Diana Dumitru: Privind în ochii vecinului tău: Întîlnirile dintre evrei şi ne-evrei în Basarabia după Holocaust

Vineri 13 iunie, la 17:00, la Cocoșul Roșu, a avut loc prezentarea Dianei Dumitru despre şocul pe care l-au trăit supravieţuitorii evrei ai lagărelor din Transnistria în momentul întoarcerii în localitatea lor de origine în Basarabia. O discuţie a urmat prezentării.

Acest eveniment a fost realizat în baza unui parteneriat între Platzforma.md, Forumul de Studii Interdisciplinare PLURAL şi "Cocoşul Roşu".

Iată un rezumat al acestei prezentări.


Privind în ochii vecinului tău:  Întîlnirile dintre evrei şi ne-evrei în Basarabia după Holocaust

După ce a supraviețuit ghetoului de la Ternovka din Transnistria, o familie de evrei din Basarabia s-a întors în satul ei de origine, unde o nouă traumă îi aștepta. Potrivit mărturiei membrilor acestei familii, ceea ce au avut de trăit în satul lor de baştină după ce s-au întors acasă „a fost chiar mai groaznic decît ororile prin care am trecut în ghetou”. Sentimentele cele mai cumplite nu au fost stîrnite doar de ceea ce acestei familii i-a fost dat să vadă la întoarcere: casa lor a fost complet jefuită de haine sau de alte obiecte, iar multe dintre bunurile familiei au fost găsite în casele vecine. Un sentiment cumplit de dezolare i-a copleşit cînd au aflat ceea ce s-a întîmplat în localitate în vara anului 1941, după ce familia a fost deportată. Una dintre prietenele cele mai apropiate ale mamei supravieţuitoarei a fost printre primele care s-au dedat jafului atunci cînd unitățile germane și române au intrat în sat. Femeia se lăuda că o va "hăcui" pe prietena sa evreică de odinioară „ca pe o varză”, dacă ar vedea-o întorcîndu-se. Familia de evrei a aflat, de asemenea, că țăranii au înecat doi evrei localnici în râul Prut. Iată cîteva dintre lucrurile insuportabile, pe care supraviețuitorii Holocaustului au trebuit să le înfrunte la întoarcere în localitatea lor de baştină. Nimic nu li s-a părut mai potrivit prin urmare decît de a-şi părăsi casele și de a-şi construi o nouă viață într-un loc mai puțin copleşit de groază şi dezolare.

Această prezentare își propune să descopere complexitatea întîlnirilor dintre evrei şi ne-evrei în urma Holocaustului din Basarabia și Transnistria. De asemenea, prezentarea îşi propune să examineze particularităţile mediului social creat de manifestările de conştiinţă generate de ipostazele colaborării populaţiei locale cu autorităţile criminale în timpul celui de al doilea război mondial. Folosind interviuri de istorie orală, materiale de arhivă, precum și memoriile publicate, vom aduce lumină asupra contextului sensibil și de multe ori periculos, creat în momentul în care victimele au aflat despre participarea vecinilor lor la crimă, trădare, jaf și indiferență în localitățile în care locuitorii evrei au trăit înainte și unde aceştia au fost omorîţi în timpul Holocaustului. În același timp, această lucrare își propune să analizeze modul în care localnicii basarabeni ne-evrei au înțeles importanţa asumării juridice și morale pe care ei au confruntat-o, ca autori sau martori ai crimelor care au avut loc în comunitățile lor față de concetățenii lor.

Looking Into the Eyes of Your Neighbor: Jewish-Gentile Encounters in Bessarabia After the Holocaust

After surviving the ghetto of Ternovka in Transnistria, a Bessarabian Jewish family returned to their home village, where a new trauma was awaiting them. According to their statement, what they experienced in the village when they returned home “was even more horrific than what we had faced in the ghetto.” The horrifying part was not connected to what the family literally saw upon returning: their house was completely plundered, with no clothes or any other belongings remaining, and many of the family’s possessions were found in neighboring homes. In reality, the devastation came from learning what happened in the village in the summer of 1941 after this family left. One of the survivor’s mother’s close friends was among the first to steal when the German and Romanian units arrived in the village. The gentile woman also bragged that she would chop her friend “like a cabbage” if she saw her coming back. The Jewish family also learned how local peasants drowned two local Jews in the local Prut River. These were unbearable things with which to be confronted, and nothing looked more appropriate for the Jewish survivors than the decision to leave their own homes behind, and build a new life in a place less charged with desolation and dismay.

This paper aims to unravel the intricacies of the painful Jewish-gentile encounter in the aftermath of the Holocaust in Bessarabia and seeks to scrutinize the particular social environment shaped by the large awareness of the instances of gentiles’ collaboration with the murderous authorities during World War Two. By using over two hundred oral history interviews with both non-Jews and Jewish survivors, as well as archival material and published memoirs, I illuminate the sensitive and often dangerous context created during the process of learning about neighbors’ participation in the murder, betrayal, plunder, and indifference within settlements where Jewish inhabitants had previously lived, and were killed by the Romanian gendarmes with the help of local civilians during the Holocaust. At the same time, this paper intends to explore the ways in which Bessarabian gentiles grasped the important legal and moral implication they were about to face, as perpetrators or onlookers, to the crimes that took place in their communities against their fellow citizens.


Iată şi înregistrarea audio integrală a prezentării şi discuţiei:

Record music with Vocaroo >>

Diana Dumitru

Vizionare de film şi discuţie despre memoria celui de al doilea război mondial

În cadrul Atelierului PLURAL a avut loc o vizionare de film (documentarul „Leningrad 900 days/ Ленинград 900 дней), urmată de o discuţie despre memoria celui de al doilea război mondial în ţările fostei URSS.

Participanţi la discuţie: Diana Dumitru, Andrei Cuşco, Petru Negură, Igor Caşu, Dorel Curtescu şi alţii.

Participanţilor le-au fost distribuite în prealabil două texte ca suport teoretic şi istoric pentru discuţie:

1) Jutta Scherrer, „Germania şi Franţa: depăşirea trecutului”, în Diana Dumitru, Igor Caşu, Andrei Cuşco, Petru Negură (eds.), Al Doilea Război Mondial. Memorie şi Istorie în Estul şi Vestul Europei, Chişinău, Cartier, 2013.
2) Alexei Miller, «Историческая политика в России: новый поворот?», А. Миллер, А. Липман (сост.), Историческая политика в 21 веке, Новое литературное обозрение, Москва, 2002.

Aici puteţi viziona un trailer al filmului „Leningrad 900 days: https://www.youtube.com/watch?v=Wo7DtcgWQU8.

În urma vizionării filmului documentar Leningrad – 900 Days, s-au discutat semnificaţiile şi uzurile semantice ale războiului al doilea mondial în actualitate, de către diferite regimuri politice (în Rusia, Moldova, Europa), dar şi semnificaţiile pe care martorii şi victimele războiului le acordă acestor evenimente şi suferinţelor din trecut. Deşi a dominat o interpretare anti-oficială a războiului, şi în mod special a experienţei blocadei Leningrad de către locuitorii oraşului, filmul prezintă cîteva puncte de vedere, exprimate de martorii intervievaţi, asupra experienţei blocadei. O parte a acestor mărturii se referă la strategiile de supravieţuire (înţelese în sens literal, dar şi în sensul extins al termenului). Un alt aspect al acestor mărturii se referă la semnificaţia şi utilitatea personală şi politică a acestor amintiri astăzi. Aici punctele de vedere triumfaliste ale celor care consideră blocada ca un act de eroism (viziunea oficială) se ciocnesc cu opiniile care diminuează eroismul acestei experienţe (faptele de alimentaţie cu pisici, cîini şi cadavre umane), acuzînd autorităţile sovietice pentru felul în care a fost gestionată criza generată de blocadă. Ultimul punct de vedere este de asemenea reticent asupra utilizării politice a acestor evenimente astăzi de către liderii de la Kremlin, fără ca viaţa de zi cu zi a supravieţuitorilor blocadei să fie îmbunătăţită semnificativ. (Petru Negură)

Valentin Lozovanu: “Asistență externă (AOD) și dezvoltare. În ce măsură AOD a contribuit la dezvoltarea Moldovei?”

Vineri, 4 aprilie, ora 17:00 a avut loc o nouă întîlnire a Atelierului “Plural” într-un nou local, o nouă ambianţă, cu o prezentare de Valentin Lozovanu, cu titlul: “Asistență externă (AOD) și dezvoltare. În ce măsură AOD a contribuit la dezvoltarea Moldovei?”

Locul: Art-Studio "Cocoşul Roşu", str. Şciusev, 79

Rezumatul prezentării:
Moldova e cea mai săracă țară din Europa în ciuda faptului că de la independența sa a beneficiat de asistență oficială pentru dezvoltare (în continuare AOD), volumul căreia a fost în creștere. Deși a avut a avut cel mai mare PIB per capita în timpul URSS, cea mai mare rată de investiții din PIB (55,8%) și un indice al dezvoltării umane destul de ridicat (0,7), după independența sa a ajuns să aibă cel mai mic PIB per capita în Europa, o rată de investiții per capita ca procentaj din PIB înjumătățit (de 23,65%) și un indice al dezvoltării umane mai scăzut (0,64). Decalajul persistent dintre scopurile declarate și rezultate după două decade de dezvoltare trezește opinii divergente despre efectele AOD asupra dezvoltării Republicii Moldova.
Tema prezentării se referă la măsura în care AOD a sprijinit dezvoltarea Republicii Moldova. Prezentarea se bazează pe o cercetare efectuată pentru lucrarea de diplomă (master) cu subiectul “Ajutorul extern și dezvoltarea: Succes sau eșec în promovarea dezvoltării Moldovei”. Măsurile de promovare ale dezvoltării sunt evaluate în raport cu alinierea AOD la prioritățile din strategiile de dezvoltare ale țării (SCERS, SND, SND Moldova 2020, Programul de activitate al Guvernului (ultimul) care au fost/sunt implementate în perioada 2004-2012. AOD este evaluată atît în raport cu criteriile de eficiență (dimensiunea economică) ale AOD (conform criteriilor stabilite de OCDE) cît și cele politice (dimensiunea politică - interesul actorilor implicați în dezvoltarea pentru cooperare).

Formatul şedinţei: prezentare urmată de o discuție în grup (întrebări/răspunsuri).

Lecturi recomandate:
Bermeo, Blodgett Sarah 2010, “Development and Strategy: Aid Allocation in an Interdependent World”, Duke University
Morgenthau, Hans 1962, “A Political Theory of Foreign Aid”, The American Political Science Review, Vol. 56, (2), pp. 301-309
http://mpra.ub.uni-muenchen.de/13171/
Pieterse, Nederveen 2010, Development Theory, second edition, SAGE Publications Ltd. pp. 1-11

Lecturi facultative:
Tarp, Finn 2009, “Aid effectiveness” UNU-WIDER
Tarp, Finn 2006, “Aid and Development”, Swedish economic policy review vol. 13, pp. 9-61

Lecturi suplimentare:
Radelet, Steven 2006, “A Primer on Foreign Aid”, Working Paper Number 92
Nye Joseph Jr. 2011, The Future of Power, Public Affairs Inc.
Lancaster Carol 2007, Foreign Aid Diplomacy, Development, Domestic Politics, University of Chicago Press, Chicago and London
De Mesquita, Bruce Bueno and Smith, Alastair 2007, “Foreign Aid and Policy Concessions”,
Journal of Conflict Resolution, vol. 51(2), pp. 251-284
Berthélemy, Jean-Claude 2006, “Aid allocation: Comparing donors’ behaviours”, Swedish
Economic Policy Review (13) pp. 75-109
Sandu Maia 2009, “Asistența externă, in: Priorități de Guvernare 2009”, ADEPT report, pp. 311-
328, Chisinau http://www.e-democracy.md/files/prioritati-guvernare-2009.pdf
Gaibu Corina, Litra Leonid, Lozovanu Valentin, Gîrbu Viorel 2011, “Evaluation of Moldova`s Absorption Capacity of External Assistance”, IDIS “Viitorul”, Chisinau http://www.viitorul.org/lib.php?l=en&idc=294


Moderator: Petru Negură -
Forumul de studii interdisciplinare "PLURAL" (în parteneriat cu Studio "Cocoşul Roşu").

Concluziile prezentării:

i)          Moldova ca o țară cu un venit mediu per capita a primit mai puțină asistență externă decît țările cu un nivel mediu superior al venitului per capita. Acest aspect, indică că pentru țările donatoare nivelul sărăciei (necesitățile țării recipient) nu este un factor decisiv care să influiențeze alocările de AOD.  Astfel, fluxul asistenței externe nu pare orientat să acopere necesitățile țărilor cu nevoile cele mai urgente.

ii)         În toată perioada cercetării (2004-2012) marea parte a țintelor de eficiență al AOD care nu au fost atinse țin de competența donatorilor. În particular, acestea se referă la utilizarea modestă a sistemelor naționale financiare și procurări, la care au recurs doar cîțiva donatori majori (UE, BM dar nu pentru totalitatea AOD oferit de ei), dar nu și de ceilalți. Eficiența asistenței externe, în ciuda eforturilor de creștere a ei, rămîne modestă în special în domeniile ce țin de cadrul institutional, centralizare excesivă a administrării ajutorului, fragmentarea lucrului donatorilor, misiuni și lucru analitic al donatorilor slab coordonat, ne-legarea asistenței de bunurile și serviciile donatorilor, măsura în care aceștia își aliniază procedurile la sistemele naționale, M&E slabă, responsabilizare reciprocă, predictibilitate și transparena ajutorului extern. Guvernul a îmbunătățit sistemele naționale (financiare și procurări, calitatea strategiilor de dezvoltare ale sale iar media CPIA a crescut). Totuși, per ansamblu, aceasta n-a dus la o creștere semnificativă al utilizării de către donatori a sistemelor naționale. Acest rezultat indică că asistența externă e orientate spre satisfacerea în primul rind al intereselor donatorilor și doar după asta al meritelor Moldovei.

iii)        La general, majoritatea ajutorului extern poate fi considerat ca aliniat la prioritățile de dezvoltare a țării. Totuși, măsura corelării acestuia cu politicile este selectivă în dependență de scopurile urmărite de donator și măsura în care poate exercita influiență asupra Moldovei (mai exact, elaborarea politicilor). Strategiile de dezvoltare naționale au fost consultate cu comunitatea donatorilor (fapt care le oferă posibilitatea, în special donatorilor majori – multilaterali (FMI, BM sau UE) să influiențeze elaborarea iar mai tîrziu implementarea acestor strategii prin măsura de condiționare. Probleme sunt observate la capitolul aglomerarea donatorilor în anumite sectoare lăsînd sectoare “orfane”, persistența unui nivel înalt de fragmentare al proiectelor (în special asistența tehnică), existența unităților paralele de implementare.  Aceasta duce la concluzia că pentru majoritatea țărilor dezvoltate asistența externă reprezintă un instrument pentru a-și realiza interesele. Donatorii activi din Moldova (în special donatorii bilaterali) își concentrează eforturile în acele domenii unde gradul de interdependență este mai mare. De asemenea, specificul instrumentelor de asistență folosite a suferit schimbări reflectînd interesele ale donatorilor (predominarea asistenței tehnice sau a celei financiare, fiecare modalitate avînd un potential diferit de a produce schimbări în țara asistată).

iv)        Potențialul asistenței externe de a promova dezvoltarea Moldovei este limitat în principal de variații frecvente și diversitatea intereselor donatorilor de a urma agenda de dezvoltare a Guvernului, lucru care afectează eficiența ajutorului și într-o măsură mai mica, de propriile constrîngeri în ceea ce ține capacitățile instituționale.  Moldova trebuie să-și îmbunătățească în continuare cadrul institutional pentru administrarea asistenței externe, capacitățile de negociere, sistemele de M&E, capacitățile de absorbție, de a valorifica în cel mai eficient mod mijloacele disponibile. O strategie independentă de asistența externă trebuie elaborată în timp pentru a permite o mai bună finanțare a necesităților de dezvoltare a țării.

Discutarea rezultatelor în raport cu teoria/literatura domeniului

Rezultatele cercetării confirmă cea de a doua ipoteză de lucru[1] care spune că asistența externă reflectă mai degrabă îngrijorările/interesele donatorilor și respectiv, are un rezultat mai moderat decît se considera anterior la soluționarea principalelor constrîngeri în dezvoltarea sa.

Rezultatele descrise confirmă o interpretare realistă a ajutorului extern, în particular dezvoltarea strategică (modelul Bermeo). Cel mai bine acest model descrie comportamentul donatorilor bilaterali. E mai dificil de urmărit măsura în care organizațiile multilaterale reprezintă interesele ai unor din constituenții săi majori. Totuși, aceasta poate avea loc, în special prin intermediul adoptării diferitor condiționalități politice pe care Moldova trebuie să le implementeze pentru a obține suport direct bugetului sau asistență macrofinanciară.

---

[1] i)           Prima era că asistența externă contribuie la promovarea priorităților identificate în strategiile de dezvoltare ale țării (alocările de asistență externă sunt aliniate la necesitățile țării și promovează acele priorități de dezvoltare care au fost idintificate în cadrul strategiilor de dezvoltare naționale).

Mathieu Radoubé: "Naţionalism românesc în Basarabia şi mizele internaţionale în chestiunea atribuirii provinciei basarabene României"

Vineri 28 martie, ora 17:00, a avut loc o prezentare la tema "Naţionalism românesc în Basarabia şi mizele internaţionale în chestiunea atribuirii provinciei basarabene României" ("Nationalisme roumain en Bessarabie et les enjeux internationaux dans la question de l'attribution de la province à la Roumanie") de Mathieu Radoubé, student la Master (anul 2) în Istorie contemporană socială şi politică la universitatea Toulouse - Le Mirail, sub coordonarea prof. Jean-Paul Depretto. Prezentarea a fost în franceză (discuţia în franceză şi română).

Mathieu Radoubé

Iată un rezumat (parţial şi provizoriu) al prezentării lui Mathieu Radoubé:

La Bessarabie est passée en un an d'une province russe à roumaine. Au delà de ce

changement de tutelle, son quadruple changement de statut, de l'autonomie dans le cadre d'une

république fédérative de Russie à l'indépendance puis à l'union sous condition avant de voter l'union

inconditionnelle au royaume de Roumanie, soulève des questions. Quelle est la part réelle des

aspirations de la population bessarabienne dans ces options diplomatiques ? Les députés du Sfatul

Ţarii et les directeurs-généraux ont-ils œuvré pour le peuple ou pour les intérêts d'une classe

particulière ? Et surtout, quel poids eurent les autorités roumaines présentes sur le territoire dans les

prises de décision du gouvernement et des élus bessarabiens ?

La première partie de ce travail de recherche a permis de discerner à partir de sources souvent

partiales, ce qui révélait du fantasme créé pour les besoins d'un plaidoyer des faits avérés.

Les aspirations à l'autonomie ne semblent pouvoir être mises en doute. L'émergence d'un

mouvement national moldave est évidente dès le printemps 1917 dans les nombreux congrès qui se

forment à la suite de la révolution de février dans la province. Du manifeste du Pari National

Moldave de mars 1917 au congrès de militaires réuni à l'automne qui décide de la création de

l'assemblée, l'accent est mis sur l'idée de roumanisation des institutions (enseignement, liturgie,

armée, administration). En décembre, cependant, lors de la proclamation de l'autonomie, un cadre

est fixé à ce terme puisque l'avenir politique du territoire n'est envisagé que dans une union

fédérative avec la Russie. C'est pourquoi nous avons abordé l'idée de mouvement national moldave

et non roumain. La roumanisation n'est, dans un premier temps, pas d'ordre politique ; elle ne

concerne que le domaine culturel. Les allusions à cette volonté de roumanisation de la Bessarabie

disparaissent d'ailleurs progressivement des sources, même pro-roumaines à mesure que le territoire

acquiert son indépendance et ne réapparaissent qu'après le vote de l'union sous condition, sous un

aspect beaucoup plus péjoratif (imposition d'un régime).

De plus, de janvier à avril 1918, les dirigeants de la république moldave ne cessent de défendre leur

indépendance. La proclamation par le conseil du pays du caractère provisoire de l'intervention de

l'armée roumaine et le document remis par les directeurs-généraux à la délégation bessarabienne à

Brest-Litovsk en sont des preuves.

Dans ces conditions, le vote du 9 avril apparaît donc comme un paradoxe auquel nous n'avons malheureusement aucune réponse à apporter. Nous ne pouvons qu'émettre des hypothèses.

Mathieu Radoubé, Petru Negură, Lucia Sava, Mihai Fusu, Virgil Pâslariuc

Virgil Pâslariuc, Igor Caşu, Mathieu Radoubé

Alexandru Lupuşor: Modernitatea ca ethos. De la autonomia subiectului la dandism

Vineri 21 martie, ora 17:00, a avut lov o prezentare de Alexandru Lupuşor (lector de filozofie la USM) pe tema "Modernitatea ca ethos. De la autonomia subiectului la dandism", urmată de o discuţie despre modernitate, critică şi subiectivitate. Pentru discuţie, s-au citit textele de mai jos:

- Immanuel Kant, "Ce sînt Luminile?" (variante în română, franceză şi engleză);
- Michel Foucault, "Ce sînt Luminile?" (variante în franceză şi engleză).

Locul întîlnirii: Catedra de Istorie Universală, Universitatea Pedagogică de Stat din Chişinău "Ion Creangă", etajul 5, sala 508.

Iată rezumatul prezentării, de Alexandru Lupuşor:

Modernitatea ca ethos. De la autonomia subiectului la dandism

Rezumat

Prezentarea a avut ca scop să urmărească pe de o parte modul în care Imm. Kant dezvoltă și legitimează un înțeles al modernității chestionînd evenimentul Luminilor și, pe de altă parte, felul în care Michel Foucault și-a conceput propria interpretare a modernității prin raportare la cea kantiană. În acest sens două sînt textele avute în vedere de subiectul expunerii: „Was ist Aufklärung?” de Imm. Kant și „Qu’est-ce que les Lumières?” de M. Foucault. Avînd atenția centrată pe noțiunile subiect, sine, raport față de sine, creație de sine, rațiune, public, privat, autonomie, ethos, s-a încercat refacerea spațiului conceptual înăuntrul căruia s-a produs problematizarea modernității la cei doi autori amintiți.

Pașii pe care i-a urmat prezentarea ar putea fi rezumați în felul următor:

a)      Expunerea a început prin reluarea definiției kantiane a Luminilor (Aufklärung) ca fiind o ieșire (Ausgang) din starea de minorat, ceea ce a justificat interesul avut, în primă fază, pentru analiza succintă a sensul pe care îl are în vedere filosoful german vorbind de minorat;

b)      Ca urmare a acestei clarificări, prezentarea și-a continuat demersul chestionînd posibilitatatea de a ieși din această stare a minoratului și, astfel, de a realiza trecerea către starea de majorat, stare care corespunde a ceea ce Kant numește autonomie a subiectului. Este momentul în care noțiunile de sine și raport față de sine intervin în expunerea făcută. Totodată, înțelesul pe care Kant îl dă procesului de Aufklärung ca ieșire din starea de minorat este reluată, la acestă etapă. în lumina unui alt cuplu conceptual pe care ni-l propune Kant. E vorba de distincția dintre uzajul public și uzajul privat al rațiunii, prin intermediul căreia gînditorul german ne propune un mod de a concepe structura și funcționalitatea societății;

c)      În acest punct, prezentarea a pus în discuție textul lui Foucault „Qu’est-ce que les Lumières?”, în rînduile căruia, filosoful francez supune criticii proiectul kantian și, în special, înțelesul modernității pe care acesta îl asumă și dezvoltă. În esență, critica lui Foucault se sprijină pe înțelesul termenului de atitudine sau ethos de care leagă trăsăturile distinctive ale modernității. În acest sens, demersul critic foucauldian face apel la Baudelaire, care, în viziunea lui Foucault rămîne reprezentantul exemplar al modernității. Cu alte cuvinte, intenția criticii lui Foucault ni se descoperă ca fiind, în fapt, depășirea lui Kant prin intermediul unei lecturi a lui Baudelaire.

d)      În cele din urmă, această depășire ni se arată în forma unei treceri de la autonomia subiectului, justificarea căreia pare să fie miza proiectul kantian, înțeleasă în termenii uzajului liber și public al rațiunii, către estetica creației de sine pentru care Baudelaire îi rezervează numele de dandism.