marți, 6 decembrie 2011

Особенности репрезентации пограничного пространства и образ «Другого» в русской литературе и этнографии начала 19 в. Описательные стратегии и проблема рецепции: Анастасия Фелькер, UPSM


In English:

The Topic of the Thesis:
Features of the Representation of Imperial Frontiers and the Image of the "Other" in Russian Literature and Ethnography in the early 19th Century.
Narrative Strategies and the Problem of Reception.

Anastasia Felcher [Felcker]
PhD student, the Institute of Cultural Patrimony, Academy of Sciences of Moldova, Chisinau
Research Supervisor: Constantin Popovich
Research Consultant: Svetlana Procop
Department (Speciality): 10.01.06. Universal and Comparative Literature



The research is focused on the study of perception and representation of selective frontier areas of the Romanov Empire (Bessarabia and the Caucasus) and the image of the "Other", who has been inhabiting this space, in the texts by Alexander Pushkin as the “first” poet in the pantheon of Russian writers and the national poet (artistic context). Simultaneously, the same images are to be analyzed in the “scientific” context – in some texts by Russian travelers on Bessarabia and the Caucasus, additionally – in some ethnographic descriptions of the region. The research scope involves identifying the contact elements within poetic, scientific and political discourses in the selected literary and “ethnographic” writings. The interdisciplinary approach seems to be the most fruitful for the selected sources (the intersection between comparative literature, imagology, semiotics, historical anthropology and hermeneutics). The intentional effort to study the selected issues beyond the boundaries of canonical literary criticism contains some elements of novelty.

Preliminary Plan of the Thesis:
INTRODUCTION
1. ANALYSIS OF THE SITUATION IN THE SELECTED FIELD(S)
  • Several Arguments for an Interdisciplinary Approach
  • ”National Landscape” and the “Other” as Concepts in the Humanities
  • Orientalism, the Criticism of E. Said and post-Saidian Studies
  • Literary Text as a Source for Imagological Study

2. “LITERARY CONQUEST” OF IMPERIAL FRONTIERS: BESSARABIA AND THE CAUCASUS “DISCOVERED” BY A. PUSHKIN. SOME DESCRIPTIVE STRATEGIES AND THE SYMBOLISM OF IMAGES
  • The ”Civilizing Mission” and Artistic “Discovery” of the Region in Pushkin’s Texts (Artistic Context)
    • Poetic and Political Discourses in Pushkin’s Texts from “Southern Exile”
    • Multi-ethnic Empire and the Binary Opposition “One's Own/ the Other” in Pushkin's Artistic Space
  • The Establishment of Ethnography and Political Tasks of New Knowledge Production (Scientific Context)

3. LITERARY CRITICISM AS A MODE OF LEGITIMATION: EVOLUTION OF THE “PUSHKIN’S EAST” IN LITERARY STUDIES from 19th to 21st centuries.

  • From Pavel Annenkov till the Revolution of 1917
  • Soviet Historiography
  • Post-Saidian Studies and Imperial Space as an Object of Orientalization in Pushkin’s Texts
CONCLUSION

По-русски:

Тема диссертации:
Особенности репрезентации пограничного пространства и образ «Другого» в русской литературе и этнографии начала 19 в.
Описательные стратегии и проблема рецепции.

Анастасия Фелькер
Докторант, Институт Культурного Наследия АН Р. Молдова, Кишинев
Научный руководитель: Попович Константин Ф.
Научный консультант: Прокоп Светлана П.
Специальность: 10.01.06. Literatura universală și comparată

В центре исследования находится изучение восприятия и репрезентации пограничного пространства империи Романовых (Бессарабия и Кавказ) и образ «Другого», населяющего это пространство, в текстах Ал. Пушкина как «первого» поэта в пантеоне русских художников слова и национального поэта (художественный срез). Параллельно с этим те же образы рассматриваются в научном срезе – в текстах некоторых русских путешественников относительно Бессарабии и Кавказа, а также в некоторых этнографических описаниях края. Поставленная цель предполагает выявление элементов «соприкосновения» поэтического, научного и политического дискурсов в выбранных для анализа литературных и «этнографических» произведениях. Для решения поставленной цели наиболее продуктивным представляется разработка проблемы на стыке областей научного знания (литературной компаративистики, имагологии, семиотики, исторической антропологии и герменевтики). Системная попытка вывести анализ за пределы классического литературоведения содержит элемент научной новизны.

Предварительный план диссертации:

ВВЕДЕНИЕ
  1. АНАЛИЗ СИТУАЦИИ В ВЫБРАННОЙ НАУЧНОЙ ОБЛАСТИ
  • Аргументы в пользу междисциплинарного подхода
  • «Национальный ландшафт» и «Другой» как категории гуманитарного знания
  • Ориентализм, критика Саида и пост-саидовские учения
  • Художественный текст как имагологический источник

  1. ПУШКИН И литературное освоение пограничных территорий империи романовых. построение образа Бессарабии И кавказА: ОПИСАТЕЛЬНЫЕ СТРАТЕГИИ И СИМВОЛИЗМ ОБРАЗОВ
  • Цивилизаторская миссия и художественное конструирование региона у Пушкина (художественный срез)
    • Поэтический и политический дискурс в текстах южной ссылки
    • Многонациональная империя и бинарная оппозиции «Свой/Чужой» в пушкинском художественном пространстве
  • Становление этнографии и политические задачи производства нового знания (научный срез)

  1. ЛИТЕРАТУРНАЯ КРИТИКА КАК СПОСОБ ЛЕГИТИМАЦИИ: СТАНОВЛЕНИЕ «ПУШКИНСКОГО ВОСТОКА» В ЛИТЕРАТУРОВЕДЕНИИ 19-21 вв.
  • От П. Анненкова до революции 1917 г.
  • Советская историография
  • Пост-саидовские учения и пространство империи как объект ориентализации в текстах Пушкина
ЗАКЛЮЧЕНИЕ


Cum ne pot ajuta teoriile străine pentru a înțelege un obiect de cercetare local? Cazul scriitorilor moldoveni în epoca stalinistă? - Petru Negură, Dr. UPSM


Petru Negură, Dr., lector UPSM



Deseori li se reproșează cercetătorilor și doctoranzilor locali de nouă generație că teoriile occidentale pe care ei încearcă să le aplice în cercetările lor nu sînt pertinente pentru înțelegerea unui obiect de cercetare local (din Europa de est, i.e. moldovenesc, în cazul nostru). În această prezentare am vrut să arăt care ar fi avantajele, dar și riscurile, adoptării, adaptării și aplicării unei teorii elaborate de cercetători occidentali în baza unei tradiții științifice occidentale și adesea pe un obiect de cercetare occidental.
Am luat drept exemplu și suport al argumentării mele două teorii pe care le-am folosit în teza mea de doctorat (susținută la EHESS, 2007) pentru a analiza mediul literar din Moldova sovietică în epoca stalinistă:
  1. teoria cîmpului social (Pierre Bourdieu)
  2. teoria „instituțiilor totale” (Erving Goffman)

Ce este cîmpul social şi în speţă un anumit „sub-cîmp” social, şi anume cîmpul literar? Iată cîteva definiţii, date de P. Bourdieu cîmpului literar (definiție valabilă și pentru „cîmpul intelectual”, „cîmpul artistic” etc.):

  • « Le champ littéraire (etc.) est un champ de forces agissant sur tous ceux qui y entrent, et de manière différentielle selon la position qu’ils y occupent (soit, pour prendre des points très éloignés, celle d’auteur de pièces à succès ou celle de poète d’avant-garde), en même temps qu’un champ de luttes de concurrence qui tendent à conserver ou à transformer ce champ de forces . » (P. Bourdieu, « Le champ littéraire », Actes de la recherche en sciences sociales, 1991, nr. 89, pp. 3-46)
  • « (...) les champs de production culturelle occupent une position dominée, temporellement, au sein du champ du pouvoir .» (Idem)
  • « (…) ils sont , à chaque moment, le lieu d’une lutte entre les deux principes de hiérarchisation, le principe hétéronome, favorable à ceux qui dominent le champ économiquement et politiquement (par ex. « l’art bourgeois »), et le principe autonome (par ex. « l’art pour l’art »). (Idem)

Dar conceptul de cîmp social (literar) nu este aplicabil, conform autorului său, doar spaţiului francez sau celui european:

  • « Le degré d’autonomie du champ (et, par là, l’état des rapports de forces qui s’y instaurent) varie considérablement selon les époques et selon les traditions nationales. » (Idem)
  • « La violence terroriste qui trouvent dans ces situations extraordinaires [le jdanovisme en URSS ou la « révolution culturelle » en Chine] l’occasion de s’accomplir pleinement n’est que la limite des violences ordinaires (…) et des formes douces de tyrannie qui s’exercent dans la République de Lettres » (Idem).

Pe mine această teorie m-a ajutat să gîndesc mediul literar din Moldova sovietică, şi anume Uniunea scriitorilor din Moldova, dincolo de percepţia comună (dominantă în mediul intelectual din care făceam parte în momentul elaborării tezei) ca faţă de o instituţie totalitară, care îşi exercită puterea de sus în jos, fiind ea însăşi subordonată Partidului. Teoria cîmpului social m-a făcut sensibil la variatele raporturi de forţă care au traversat această instituţie în funcţie de grupurile de apartenenţă, traiectoria socială, capitalurile sociale (literar, politic, lingvistic etc.) ale membrilor săi. Astfel, am descoperit în sînul acestei insituţii un clivaj geografic şi social între, pe de o parte, un grup de scriitori de origine basarabeană, şi altul de origine transnistreană. Primul reprezenta mai curînd polul care tindea spre o anumită autonomizare a acestui mediu literar faţă de factorul politic, în timp ce celălalalt, reprezentînd polul heteronom, tindea să păstreze supremaţia principiului politic asupra celui literar. Acest mediu literar a dobîndit totuşi la un moment dat o anumită marjă de autonomie relativă. Drept dovadă pentru această observație, către mijlocul anilor 1950, în confruntarea (politică şi simbolică) între cele două grupuri, principiul autonomizant a cîştigat asupra celui heteronom, în contextul  „dezgheţului” cultural, care nu a fost dus la bun sfîrşit decît odată cu perestroika şi independenţa R. Moldova.

Teoria „instituţiilor totale” (E. Goffman, Aziluri) mi-a fost de folos în teza mea mai puţin pentru viziunea „totalizantă” pe care ar putea să o proiecteze asupra instituţiei pe care am studiat-o (Uniunea scriitorilor din Moldova sovietică), ci pentru atenţia acestui sociolog faţă de actorii individuali ai instituţiei şi a propriului lor discurs despre aceasta.

Goffman atrage atenţia mai ales asupra următoarelor elemente de analiză:
  • Instituţia este unitatea şi cadrul de analiză.
  • Este studiat însă mai cu seamă punctul de vedere al membrilor instituţiei (« indigenii »)
  • Luarea de distanţă faţă de « interpretarea autorizată » (« discursul psihiatric ») asupra internării şi a vieţii pacienţilor în instituţie.
  • Sistemul de pedepse şi privilegii insituit de către adminsitraţia instituţiei.
  • Strategiile de adaptare primară (conformare) şi secundară (extragerea beneficiilor personale) aplicate de pacienţi pentru a supravieţui moral constrîngerilor instituţiei.
  • Instituţia totalitară este o imagine a societăţii în ansamblu din care face parte, ea este « à la fois un modèle réduit, une épure et une caricature de la société globale ». (Robert Castel, Présentation, Asiles)

Adaptate la obiectul meu de studiu, aceste principii de analiză a instituţiei s-au adeverit extrem de utile şi revelatorii asupra comportamentului strategic adoptat de membrii Uniunii scriitorilor din Moldova în condiţiile unei presiuni politice foarte puternice, mai ales în unele perioade (ex. jdanovismul postbelic), încercînd să-şi păstreze personalitatea şi o anumită marjă de autonomie faţă de aceste constrîngeri.

Prin urmare, modelele teoretice occidentale trebuiesc totuşi adaptate la specificitatea (socială, culturală, politică) a obiectului local pe care îl cercetăm. Aplicate fără discerămînt, aceste teorii ar putea induce anumite distorsiuni „metodologice”, cum ar fi europeocentrismul sau anacronismul. Ţinînd cont de aceste precauţii, teoriile „occidentale” ne pot ajuta să înţelegem mai bine obiectele noastre de cercetare, contribuind la verificarea şi la îmbogăţirea modelelor teoretice împrumutate.


Les nouveaux paradigmes dans l'historiographie russe et occidentale après 1990: Jutta Scherrer, Dr. (EHESS, Paris)

Noile paradigme în istoriografia rusă şi occidentală după 1990

Jutta Scherrer, Dr. (EHESS, Paris)



(Rezumatul comunicării)


Doamna Jutta Scherrer, cercetătoare şi profesoară la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales (Paris), a ţinut în cadrul Atelierului doctoral „PLURAL” o conferinţă despre schimbarea paradigmelor istoriografice în Rusia şi Occident după 1991. În opinia cercetătoarei, emanciparea discursului istoriografic la sfîrşitul anilor 1980 (mai exact începînd cu 1988) în Rusia a fost iniţiată nu de istorici profesionişti, ci de „istorici publicişti” (istoricheskaia publitsistika). Discursul istoric a fost folosit prin urmare de intelectualii ruşi pentru o demistificare a „miturilor” istorice răspîndite de propaganda sovietică de-a lungul epocii comuniste. Odată cu guvernarea Elţin, este elaborată o nouă „politică istorică” în vederea elaborării unui discurs istoric favorabil noii poziţii ideologice a puterii. Această „politică a memoriei” a fost continuată sub guvernarea Putin şi Medvedev, fiind manifestată printr-o tendinţă de control sporit din partea instituţiilor puterii asupra publicaţiilor istorice, a manualelor de istorie, a învăţămîntului istoric (a se vedea de ex. Decretul lui Medvedev din 2004 privind crearea comisiei contra „falsificării istoriei”). Cu toate acestea, pedagogii şi cercetătorii din domeniu i-au opus acestei tendinţe de control din partea statului o rezistenţă deloc neglijabilă. Stimulată de deschiderea arhivelor, istoriografia rusă (dar totodată şi sovietologia occidentală) a urmat cîteva tendinţe, după cum urmează: o revizuire a şcolii sovietologice „revizioniste” (care se pronunţa pentru o istorie „de jos” a URSS), o revenire la  modelul de „istorie totală” (şi la modelul „totalitar”), valorizarea abordărilor care iau în consideraţie manifestările subiective şi experienţa cotidiană a persoanelor în timpul regimului sovietic. Deschiderea progresivă a istoriografiei spre alte ştiinţe sociale (sociologie, antropologie, filozofie etc.) a diversificat abordările istorice în spaţiul ex-sovietic. În acelaşi timp,  lucrările  publicate în fostele „provincii” sovietice după 1991 s-au bucurat de o cerere sporită atît în celelalte foste republici, cît şi în centrele academice din Rusia.
În aprecierea cercetătoarei, felul în care se face istorie în Occident (şi în particular istoriografia  spaţiului ex-sovietic) după 1990 a fost puternic influenţat de evoluţia gîndirii istorice în Europa de Est. În acest context, doamna Scherrer a subliniat necesitatea sincronizării şi colaborării reciproce dintre istoricii din estul şi vestul Europei.   

miercuri, 30 noiembrie 2011

L'enseignement de l'histoire en Moldavie post-communiste (1990-2010): Sofia ARSENII, UPSM

Sofia ARSENII
Doctorandă, U.P.S. «Ion Creanga», Chişinău
Coordonator științific : Angela LISNIC

Les événements politiques qui ont survenu dans la vie socio-économique et culturelle en Europe de l’Est à la fin des années ‘80 du XXe siècle ont engendré une réévaluation de l’héritage historique de ces pays. Les nouveaux rapports internationaux entre les pays apparus après l’effondrement de l’empire soviétique, y compris la République de Moldavie, ont ouvert de nouvelles directions de recherche vers la connaissance des réalités occultées sous le régime communiste.
Dans ce contexte socio-politique, l’enseignement de l’histoire comme processus éducationnel en République de Moldova occupe un rôle important. Les réunions européennes, à partir de l’année 1992 jusqu’à maintenant, ont soumis à l’analyse et au débat divers aspects de l’enseignement de l’histoire dans l’espace européen dans les nouvelles conditions de connaissance de la réalité historique par le prisme de nouveaux concepts philosophiques et historiques. Ainsi la connexion politique aux valeurs européennes implique la nécessité d’harmoniser l’enseignement historique moldave aux concepts et aux idées de la modernité européenne.
Les principales lignes de recherche de mon projet de thèse sont: l’enseignement de l’histoire dans l’espace ex communiste en tant que sujet historiographique; l’évolution de l’enseignement de l’histoire dans la République de Moldova (1990 – 2010); la structure didactique de l’enseignement de l’histoire à l’heure actuelle en République de Moldova; l’enseignement de l’histoire en République de Moldova, entre enjeux politiques et revendications sociales.


vineri, 25 noiembrie 2011

Profeţia în literatura istorică bizantină şi slavo-română de la origini până la sfârşitul sec. XVI (Andrei Prohin, drd, 17 noiembrie 2011)


Andrei PROHIN, doctorand,
Facultatea de Istorie şi Filozofie,
Universitatea de Stat din Moldova


Titlul proiectului meu de cercetare este : «Profeţia în literatura istorică bizantină şi slavo-română de la origini până la sfârşitul sec. XVI» și este realizat sub îndrumarea dlui Emil DRAGNEV, doctor în istorie, conferenţiar universitar.
În accepţiune comună, opera istorică este consacrată prin excelenţă trecutului (cu milenii, secole sau mai putin de o săptămână în urmă). Sursele narative ale Evului Mediu probează faptul aparent paradoxal că autorii, în paralel cu înregistrarea celor întâmplate, enunţau şi idei despre viitor. Bogata literatură istorică a Bizanţului (istorii, cronici, cronografe, breviarii, compendii) ne-a transmis, în mod explicit, dar și mai frecvent în formă aluzivă, diverse scenarii profetice. Recurența acestui tip de informaţii ilustrează o certă înclinaţie a gândirii istorice, precum şi interesul de care se bucurau prezicerile în societatea medievală. Majoritatea cronicarilor comentau faptele şi personalităţile din perspectiva moralei creștine. Formulând adevăruri generale despre lume, despre existenţa umană, cărturarii le sugerau cititorilor ccea ce li se putea întâmpla în viitor după anumite fapte (milostenie, trădare etc.). Bizantinii utilizau diverse procedee de prezicere (astrologie, divinaţie, interpretarea viselor, consultarea textelor oraculare, a apocalipselor etc.), iar istoricii consemnau uneori aceste practici, subscriind sau exprimând rezerve faţă de scenariile viitorului. Ansamblul referinţelor la viitor, inserate în pânza narativă a trecutului, formau profeţiile – discursuri vizionare (construite socio-cultural) ce îmbinau dimensiunile eternităţii şi ale istoriei, sacrul şi lumea profană. În proiectul meu de doctorat, mi-am propus să studiez relaţia dintre istorie şi profeţie în gândirea istorică bizantină, pornind de la originile sale (sec. IV) pe tot parcursul existenţei politice a Bizanţului (până la mijlocul sec. XV). Preluând viziunea biblică despre Providenţa Care dirijează cursul evenimentelor şi anunţă cele viitoare prin intermediul aleşilor Săi (profeţii), cărturarii medievali au formulat idei despre destinul viitor al Imperiului Bizantin, al conducătorilor săi şi al creştinătăţii în genere. Studiul profeţiilor în contextul cronicilor slavo-române din sec. XV-XVI, ne-ar permite să elucidam particularităţile scrisului istoric din Ţările Române în relaţia sa cu moştenirea culturii bizantine.          

The Birth and Development of Pragmatic Literacy in Moldavia and Wallachia (14th to 16th centuries), by Mariana Goina, Ph.D. (November, 17th, 2011)


Summary:

In this study I have tryed to trace the spread of practical literacy in Moldavia and Wallachia
from the end of the fourteenth until the end of the sixteenth century. After the Roman withdrawal
from Dacia there is no evidence for written culture on the territories of the medieval Romanian
Principalities up to the mid-fourteenth century. Indirect evidence suggests an extremely limited use
of writing prior to the establishment of the states. The use of writing was manifest mainly after the
foundation of a central political authority, both in Moldavia and in Wallachia. The surviving data
that indicate the use of documents for practical purposes are mainly restricted to records concerning
land ownership and communications of various kinds.
As land titles constitute by far the largest part of the surviving documents, I have
concentrated first and foremost on the dynamics of the growth of literacy as reflected in the
increasing number of extant land charters. I could see that the dynamics of growth in the number of
documents and their dissemination among various social strata were, especially in Wallachia,
strongly correlated with the changes in land ownership and conflict situations deriving from
traditional land inheritance patterns and the demands of new land owners. In Moldavia the number
of documents seems characterized by a rather monotonous growth, without major inflection points.
While there is a sound expectancy that fewer documents survive from earlier ages, I claim
that the increase in extant documents reflects an actual growth in writing practice that characterizes
the research period. I stress that the formulary of the early documents reflects unsettled writing
practices, while the low value attached to written land titles up to the middle of the sixteenth
century points to a scarce use of written records.
While in Moldova written land titles were granted, received and re-confirmed as a matter of
ordinary business, in Wallachia they seem to have been asked for in extraordinary cases only. These
(specific) cases are recurrent in the documents and have permitted me to identify the factors that
stimulated Wallachian nobility to use written records instead of the customary oral rituals carried
out to perform the same task:
The first increase in the number of Wallachian charters is related to the desire to
avoid defectus seminis through the practices of praefectio (turning a daughter into a
son for the purpose of the law) and fraternal adoption (turning a stranger into a
brother). An additional element here is constituted by attempts to circumvent
customary land succession.
The sixteenth-century process of accumulating land to form great estates owned by
high-ranking noblemen triggered the appeal of writing to small land owners as they
strove to preserve their landed properties against encroachment.
Thus, the analysis of land titles reflects the differences between the written cultures in the
two principalities. While Wallachia entered the scene roughly as a pre-literate society, with a strong
emphasis on customary (oral) legal practices, in Moldavia writing seems to have had a more secure
footing from the onset. The process of transition from collective to individual forms of land
ownership in both cases is one of the reasons for the multiplication of land titles. The specificities of
Wallachia’s social structure brought about major social changes (which are less reflected in
Moldavian documents), namely the formation (during the sixteenth century) of large landed estates
at the expense of small land holders, a social conflict that stimulated a demand for written records.

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

L'Atelier Doctoral en Sciences Sociales "PLURAL"


Atelier de mise à niveau des doctorants moldaves par rapports aux standards des études doctorales dans les universités occidentales

Directeur de projet : Petru Negură, Dr.

Cet atelier doctoral, organisé par le Forum d'Etudes Interdisciplinaires « PLURAL »1 en parteneriat avec plusieurs institutions académiques, se pose pour but de remplir une lacune capitale laissée par le système d'enseignement supérieur en République de Moldavie, qui n'offre pas à l'heure actuelle un programme d'études systématique et cohérent aux étudiants en doctorat. L'atelier proposera aux doctorants moldaves un cycle de séminaires visant à mettre à niveau et à améliorer les capacités des étudiants à réaliser une thèse de doctorat conformément à des critères académiques internationaux.
L'atelier réunit périodiquement (en général, une fois par semaine), durant un semestre académique, un groupe de doctorants (ou de détenteurs d'un diplôme de Master ou étudiants en dernière année de Master qui veulent faire des études doctorales) dans une université moldave ou occidentale (ou à deux universités, en régime de co-tutelle). L'inscription et la participation à l'atelier doctoral sont bénévoles, gratuites et volontaires. Toutefois, la présence et la participation des étudiants inscrits aux activités de l'atelier sont suivies par les organisateurs. A l'issue du programme des activités de l'atelier doctoral, les participants recevront un certificat de participation à l'Atelier doctoral, après une épreuve d'évaluation (rédaction et présentation d'un projet de thèse).
L'atelier propose un cycle de séminaires réalisés par des enseignants et chercheurs moldaves et étrangers. Des enseignements pratiques sont proposés: la rédaction d'un projet de recherche, la préparation d'une présentation pour un colloque scientifique, la réalisation d'un article pour une revue scientifique internationale, etc. En même temps, des articles ou des enregistrements d'enseignements donnés par des professeurs / chercheurs occidentaux sont lus / écoutés et discutés. Des questions methodologiques et théoriques à caractère interdisciplinaires y sont également présentées et discutées. Un travail de table périodique a pour objectif de consolider et d'évaluer les connaissances des participants de l'atelier. Depuis la seconde moitié de janvier, les doctorants seront en mesure de participer (dans une salle spécialement équipée de l'Agence Universitaire de la Francophonie) à des téléconférences avec les séminaires organisés par l'Ecole Doctorale Francophone en Sciences Sociales de Bucarest, où des professeurs d'universités occidentales vont présenter de manière synthétique un sujet relevant d'un aspect innovant de la méthodologie et de la théorie en sciences sociales.
L'un des objectifs de base de l'atelier est la mise au point de la connaissance du registre scientifique des langues internationales (français et anglais). Ainsi, les séminaires ont lieu en roumain, mais aussi en français et en anglais. Les matériaux d'étude (articles, livres, thèses, études de cas, enregistrements vidéo, etc.), discutés en groupe, sont exclusivement dans une langue à circulation internationale (français ou anglais).
Les enseignants et chercheurs qui dirigent les séminaires offrent aux étudiants des tutorats individuels à partir de leurs projets de thèse, afin d'aider les doctorants à mieux définir leur objet et problématique de recherche, à appliquer des approches théoriques et des méthodes de recherche pertinentes et innovatrices.
Périodiquement, dans la deuxième partie du séminaire, un doctorant présente son projet de thèse. Le projet est discuté et analysé en groupe, avec le (ou les) professeur(s) et entre pairs.
Les meilleurs étudiants seront recommandés pour une mobilité de court séjour dans une université occidentale ou régionale (l'Université Libre de Bruxelles, EHESS - Paris, Central European University – Budapest, l'Université de Bucarest, l'Ecole Doctorale de Bucarest, l'Université d'Ottawa).
Les institutions partenaires de l'Atelier doctoral: l'Ecole Doctorale Francophone en Sciences Sociales de Bucarest, l'Université Pédagogique d'Etat « Ion Creanga » de Moldavie (la Faculté de Psychologie et Psychopédagogie, la Faculté d'Histoire), l'Université d'Etat de Moldavie (la Faculté d'Histoire et de Philosophie), l'Université de Bucarest (Faculté de Science Politique), l'Université Libre de Bruxelles (la Faculté de Science Politique), l'Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales - Paris, Central European University – Budapest, l'Université d'Ottawa, East Carolina University, North Carolina, USA.
Les mobilités étudiantes de court séjour seront assurées par les universités partnenaires, avec le soutien des organismes gouvernementaux occidentaux (tels que l'Alliance Française, l'Agence Universitaire de la Francophonie, l'Ambassade des Etats-Unis d'Amérique ou d'autres) et les fondations qui soutiennent l'enseignement et la recherche en Europe centrale et orientale (Open Society Foundations – Budapest, La Fondation de la Maison des Sciences de l'Homme, etc.).
Le programme d'enseignement est réalisé, dans la première année (2011-2012), comme une activité volontaire du Forum « Plural », n'étant pas rémunérée.

Les enseignants engagés dans la réalisation des séminaires :

Petru Negură, UPSM (Dr. Sociologie EHESS)
Andrei Cușco, UPSM (Dr. Histoire CEU)
Diana Dumitru, UPSM (Dr. Histoire UPSM)
Igor Cașu, UPSM/USM (Dr. Histoire UAIC, Iasi)
Mariana Goina, UPSM (Dr. Histoire CEU)
Lilian Negură, Prof. Dr. l'Université d'Ottawa (Dr. Sociologie Univ. Laval)
Radu Toma, Dir. Prof. Dr. EDSS Bucarest
Jutta Scherrer, Prof. Dr. EHESS
William David Harrison, Prof. Dr. East Carolina University
Pieter Lagrou, Prof. Dr. l'Université Libre de Bruxelles
Durée d'un cycle d'étude dans le cadre de l'Atelier: entre le 01 novembre 2011 et le 15 mars 2012 (en cas de demande de la part des participants, la dernière date peut être reportée)
Périodicité du cycle d'étude : hebdomadaire
Format des réunions d'études : séminaires
Durée des séminaires : 90 minutes
Langue d'enseignement : roumain, français, anglais

Calendrier estimatif des séances :
  1. 10/11/2011 : Petru Negură, Lilian Negură. Introduction. Elaboration du Projet de recherche. La question des sources et des méthodes dans un projet de recherche doctoral.
  2. 17/11/2011 : Mariana Goina, « Historical evidence and (re) construction of the past: The birth of pragmatic literacy in Moldova and Wallachia”. Andrei Prohin, présentation du projet doctoral: „La prophétie dans la littérature historique byzantine et slavonne-roumaine : des origines à la fin du XVIe siècle ».
  3. 24/11/2011 : Jutta Scherrer : L'analyse des manuels d’histoire (enseignement secondaire et universitaire) en Russie. Sofia Arsenii (présentation de projet) : Les manuels scolaires d'histoire en République de Moldavie après 1991.
  4. 01/12/2011 : Lilan Negură : Les représentations sociales. Etude de cas : la représenation sociale du travail en République après le communisme. Ana Niculăeș (présentation de projet).
  5. 08/12/2011 : Igor Cașu
  6. 15/12/2011 : Diana Dumitru
  7. 16-17/01/2012 :
  8. 23-24/01/2012 :
  9. 30-31/01/2012 : téléconférence EDSS
  10. 06-07/02/2012 : téléconférence EDSS
  11. 13-14/02/2012 : téléconférence EDSS
  12. W. David Harrison
  13. Lilian Negură, Petru Negură
  14. Radu Toma
  15. Pieter Lagrou
1 Le Forum d'Etudes Interdisciplinaires « PLURAL » est une organisation non gouvernementale, enregistrée en avril 2011, qui a pour but principal la réalisation de projets académiques poursuivant d'élever le niveau de la recherche et de l'enseignement universitaire en sciences sociales en République de Moldavie et de le mettre à niveau par rapports aux standards académiques occidentaux. Le président du Forum « Pural » est Petru Negură, les vice-présidents : Andrei Cușco, Diana Dumitru, Igor Cașu, Octavian Munteanu (tous enseignants à l'Université Pédagogique d'Etat « Ion Creanga » de Moldavie).